Prima pagină

Date generale

             Denumirea oficială: Regatul Norvegiei

Capitala: Oslo

Şeful statului: HARALD V, Regele Norvegiei

Familia regală:
Harald V - Regele Norvegiei, n. 21 februarie 1937,
Sonja - Regina Norvegiei, n. 4 iulie 1937,
Haakon - Prinţul Moştenitor al Norvegiei, n. 20 iulie 1973,
Mette-Marit - Prinţesa Moştenitoare a Norvegiei, n. 19 august 1973.
 

Şeful Guvernului: Erna SOLBERG (Partidul Conservator)

Ziua Natională: 17 mai, data promulgării Constituţiei (1814)

Populaţia: 5.045.312 locuitori (noiembrie 2012)

Suprafaţa: 385.155 Km2, incluzând Insulele Svalbard şi Jan Mayen

Limba oficială: norvegiana (cu variantele bokmal şi nynorsk)

Religia: protestanţi/luterani evanghelici (86% din populaţia ţării); alte religii: islamişti, ortodocsi, penticostali, romano-catolici

Moneda: coroana norvegiană (NOK); 1 Euro = aprox. 8,1 NOK (mai 2014)

Împărţire administrativă: 19 judeţe (districte şi guvernorate), cu 435 de oraşe/municipii

Teritorii dependente: Insulele Svalbard (Spitzbergen) şi Jan Mayen în Oceanul Arctic şi Insulele Bouvet şi Petru I în Antarctica


Caracteristici geografice:

Regatul Norvegiei se compune din partea continentală a Peninsulei Scandinave, precum şi din arhipelagul Svalbard şi Insula Jan Mayen în Oceanul Arctic. Ţara are trei domenii în administrare în Antarctica: Pământul Reginei Maud, Insula Petru I şi Insula Bouvet, care nu fac parte din regat.

Lungimea liniei de coastă: 25 148 km (incl. fiorduri).

Cel mai mare lac: Mjosa (362 km2).

Cel mai înalt vârf: Galdhopiggen (2469 m).

În pofida poziţiei sale nordice, Norvegia are trei tipuri principale de climă: temperată (asemănatoare cu cea din Anglia), rece continentală (similară cu cea din nord-estul Europei) şi polară (ca cea din regiunile Arctice şi cele din nordul Canadei şi Siberiei).



Istoria:

Trecând peste dezvoltările ulterioare stabilirii populaţiei în aceste regiuni (10.000 î.Hr.), perioada dintre anii 800 şi 1000 A.D. este cunoscută ca perioada vikingilor, fiind una dintre perioadele de referinţă în istoria ţării.

În secolele VII-IX au avut loc primele încercări de unificare a triburilor aflate pe teritoriul Norvegiei. Acest proces s-a desăvârşit în secolul XI, în timpul domniei lui Olav II (1015-1028). În secolul al XIII-lea Norvegia şi-a extins stăpânirea asupra Islandei, Groenlandei, Insulelor Feroes şi Orkneys. În jurul anului 1350, ciuma (buba neagră) a ucis mai mult de jumătate din populaţia Norvegiei.

La sfârşitul secolului XIV, Norvegia devine obiectul unei aprige dispute între Suedia şi Danemarca. În 1397, s-a constituit "Uniunea de la Kalmar", data după care Norvegia va rămâne sute de ani dependentă de Danemarca. În 1814, în urma războaielor napoleoniene, Suedia reuşeşte să smulgă Danemarcei, Norvegia. Aceasta se desprinde, însă, definitiv de Suedia, prin organizarea unui referendum pentru independenţă, în 1905.

În pofida neutralităţii sale ulterioare, Norvegia nu a putut să împiedice ocuparea de către Germania hitleristă (9 aprilie 1940 - 8 mai 1945). În 1949, Norvegia a abandonat statutul de stat neutru şi a devenit membră NATO.

Descoperirea de petrol şi gaze naturale în apele teritoriale la sfârşitul anilor 1960 a dus la o puternică dezvoltare a economiei norvegiene. Bogatele resurse de combustibili energetici, veniturile obţinute pe seama acestora şi nivelul ridicat de dezvoltare economică şi stabilitate socială s-au numărat, de altfel, printre raţiunile care au stat la baza respingerii prin referendumurile din 1972 şi 1994 a aderării Norvegiei la UE.

Ca ţară foarte activă în cadrul ONU şi al Alianţiei Nord-Atlantice, Norvegia promovează pacea în lume, fiind implicată în numeroase negocieri pentru soluţionarea conflictelor dintre naţiuni. Premiul Nobel pentru Pace este decernat la Oslo, la 10 decembrie în fiecare an.



Forma de guvernământ:

Norvegia este o monarhie constituţională, actuala Constituţie fiind adoptată la 17 mai 1814. Puterea executivă aparţine Regelui, care încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia, iar Parlamentului (Storting) puterea legislativă.

Parlamentul (Stortinget) este unicameral şi cuprinde un număr de 169 de reprezentanţi. Alegerile parlamentare au loc o dată la 4 ani. Conform Constituţiei, nu este posibilă organizarea de alegeri anticipate. Pentru adoptarea sau modificarea legilor, Stortingul funcţionează în sistem "bicameral", respectiv o pătrime din numărul membrilor săi (41 de parlamentari) se reunesc în Camera Superioară (LAGTING), iar ceilalţi în Camera Inferioară (ODELSTING). Preşedintele Parlamentului este Olemic Thommessen (Partidul Conservator).

Configuraţia Parlamentului, rezultată după alegerile generale din 9 septembrie 2013, este următoarea:

Partid

Rezultate 2013

Nr. mandate

Partidul Laburist

30,8%

55

Partidul Conservator

26,8%

48

Partidul Progresist

16,3%

29

Partidul Creştin Democrat

5,6%

10

Partidul de Centru

5,5%

10

Partidul Liberal

5,2%

9

Partidul Socialist de Stânga

4,1%

7

Partidul Verde

2,8%

1

Executivul este format dintr-o coaliţie de dreapta (Partidul Conservator, Partidul Progresist) şi este condus de doamna Erna Solberg (Partidul Conservator).



Situaţia politică:

Pe plan intern: Norvegia este unul din statele cu cea mai veche democraţie din lume. Sistemul politic este pluripartidic. Factorul comun, care leagă partidele norvegiene aflate pe actuala scenă politică, constă în ancorarea în modelul tradiţional vest-european bazat pe principiul democratic conform căruia organele politice guvernează în baza normelor stabilite prin lege. Organele puterii centrale (Parlament) sau locale (regiuni şi municipalităţi) sunt constituite pe baza alegerilor libere, directe şi secrete.

Pe plan extern: Norvegia este un membru fondator, activ, al NATO. Norvegia completează flancul nordic al NATO, fiind o componentă importantă în apărarea Alianţei.

De asemenea, Norvegia face parte din Spaţiul Economic European (SEE) şi este parte la Acordul European de Liber Schimb (AELS).

Norvegia este membru în Consiliul Ministerial Nordic, Consiliul Artic, Consiliul Barents, Consiliul Statelor de la Marea Baltică, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.

Serviciul diplomatic extern: 104 misiuni diplomatice (ambasade, delegații permanente, consulate generale)




Ambasada Romaniei - Oslo
mai 2014

FESTIVALUL FRANCOFONIEI 2017

20.02.2017

Ambasada României la Oslo, în calitate de partener al FESTIVALULUI FRANCOFONIEI OSLO 2017, vă invită la evenimentele din…

Filmul Bacalaureat / Den store prøven în cinematografele din Norvegia

14.02.2017

Începând cu 17 februarie 2017, filmul Bacalaureat (Den store prøven / Graduation) al regizorului Cristian Mungiu va…

Programul Secției Consulare

01.02.2017

Începând cu data de 3 februarie 2017, Secția Consulară a Ambasadei României la Oslo are următorul program de lucru cu…

Ghidul lucrătorilor români în Norvegia: informații utile

04.01.2017

Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) din România a editat recent Ghidul lucrătorilor români în Norvegia: informa…