Prima pagină

Date generale

             Denumirea oficială: Regatul Norvegiei

Capitala: Oslo

Şeful statului: HARALD V, Regele Norvegiei

Familia regală:
Harald V - Regele Norvegiei, n. 21 februarie 1937,
Sonja - Regina Norvegiei, n. 4 iulie 1937,
Haakon - Prinţul Moştenitor al Norvegiei, n. 20 iulie 1973,
Mette-Marit - Prinţesa Moştenitoare a Norvegiei, n. 19 august 1973.
 

Şeful Guvernului: Erna SOLBERG (Partidul Conservator)

Ziua Natională: 17 mai, data promulgării Constituţiei (1814)

Populaţia: 5.045.312 locuitori (noiembrie 2012)

Suprafaţa: 385.155 Km2, incluzând Insulele Svalbard şi Jan Mayen

Limba oficială: norvegiana (cu variantele bokmal şi nynorsk)

Religia: protestanţi/luterani evanghelici (86% din populaţia ţării); alte religii: islamişti, ortodocsi, penticostali, romano-catolici

Moneda: coroana norvegiană (NOK); 1 Euro = aprox. 8,1 NOK (mai 2014)

Împărţire administrativă: 19 judeţe (districte şi guvernorate), cu 435 de oraşe/municipii

Teritorii dependente: Insulele Svalbard (Spitzbergen) şi Jan Mayen în Oceanul Arctic şi Insulele Bouvet şi Petru I în Antarctica


Caracteristici geografice:

Regatul Norvegiei se compune din partea continentală a Peninsulei Scandinave, precum şi din arhipelagul Svalbard şi Insula Jan Mayen în Oceanul Arctic. Ţara are trei domenii în administrare în Antarctica: Pământul Reginei Maud, Insula Petru I şi Insula Bouvet, care nu fac parte din regat.

Lungimea liniei de coastă: 25 148 km (incl. fiorduri).

Cel mai mare lac: Mjosa (362 km2).

Cel mai înalt vârf: Galdhopiggen (2469 m).

În pofida poziţiei sale nordice, Norvegia are trei tipuri principale de climă: temperată (asemănatoare cu cea din Anglia), rece continentală (similară cu cea din nord-estul Europei) şi polară (ca cea din regiunile Arctice şi cele din nordul Canadei şi Siberiei).



Istoria:

Trecând peste dezvoltările ulterioare stabilirii populaţiei în aceste regiuni (10.000 î.Hr.), perioada dintre anii 800 şi 1000 A.D. este cunoscută ca perioada vikingilor, fiind una dintre perioadele de referinţă în istoria ţării.

În secolele VII-IX au avut loc primele încercări de unificare a triburilor aflate pe teritoriul Norvegiei. Acest proces s-a desăvârşit în secolul XI, în timpul domniei lui Olav II (1015-1028). În secolul al XIII-lea Norvegia şi-a extins stăpânirea asupra Islandei, Groenlandei, Insulelor Feroes şi Orkneys. În jurul anului 1350, ciuma (buba neagră) a ucis mai mult de jumătate din populaţia Norvegiei.

La sfârşitul secolului XIV, Norvegia devine obiectul unei aprige dispute între Suedia şi Danemarca. În 1397, s-a constituit "Uniunea de la Kalmar", data după care Norvegia va rămâne sute de ani dependentă de Danemarca. În 1814, în urma războaielor napoleoniene, Suedia reuşeşte să smulgă Danemarcei, Norvegia. Aceasta se desprinde, însă, definitiv de Suedia, prin organizarea unui referendum pentru independenţă, în 1905.

În pofida neutralităţii sale ulterioare, Norvegia nu a putut să împiedice ocuparea de către Germania hitleristă (9 aprilie 1940 - 8 mai 1945). În 1949, Norvegia a abandonat statutul de stat neutru şi a devenit membră NATO.

Descoperirea de petrol şi gaze naturale în apele teritoriale la sfârşitul anilor 1960 a dus la o puternică dezvoltare a economiei norvegiene. Bogatele resurse de combustibili energetici, veniturile obţinute pe seama acestora şi nivelul ridicat de dezvoltare economică şi stabilitate socială s-au numărat, de altfel, printre raţiunile care au stat la baza respingerii prin referendumurile din 1972 şi 1994 a aderării Norvegiei la UE.

Ca ţară foarte activă în cadrul ONU şi al Alianţiei Nord-Atlantice, Norvegia promovează pacea în lume, fiind implicată în numeroase negocieri pentru soluţionarea conflictelor dintre naţiuni. Premiul Nobel pentru Pace este decernat la Oslo, la 10 decembrie în fiecare an.



Forma de guvernământ:

Norvegia este o monarhie constituţională, actuala Constituţie fiind adoptată la 17 mai 1814. Puterea executivă aparţine Regelui, care încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia, iar Parlamentului (Storting) puterea legislativă.

Parlamentul (Stortinget) este unicameral şi cuprinde un număr de 169 de reprezentanţi. Alegerile parlamentare au loc o dată la 4 ani. Conform Constituţiei, nu este posibilă organizarea de alegeri anticipate. Pentru adoptarea sau modificarea legilor, Stortingul funcţionează în sistem "bicameral", respectiv o pătrime din numărul membrilor săi (41 de parlamentari) se reunesc în Camera Superioară (LAGTING), iar ceilalţi în Camera Inferioară (ODELSTING). Preşedintele Parlamentului este Olemic Thommessen (Partidul Conservator).

Rezultatele alegerilor generale din 11 septembrie 2017 și configuraţia Parlamentului Norvegiei pentru perioada 2017 - 2021:

Partidul

Rezultate 2017

Nr. mandate

Partidul Laburist

27,4%

49

Partidul Conservator

25,0%

45

Partidul Progresist

15,2%

27

Partidul de Centru

10,3%

19

Partidul Socialist de Stânga

6,0%

11

Partidul Liberal

4,4%

8

Partidul Creştin Democrat

4,2%

8

Partidul Verde

3,2%

1

Partidul Roșu

2,4%

1

Alte partide

1,9%

-

Prim-ministrul Norvegiei este doamna Erna Solberg (Partidul Conservator), iar noul Executiv (Guvernul Solberg II) este format din alianța de formațiunilor politice dreapta Partidul Conservator - Partidul Progresist



Situaţia politică:

Pe plan intern: Norvegia este unul din statele cu cea mai veche democraţie din lume. Sistemul politic este pluripartidic. Factorul comun, care leagă partidele norvegiene aflate pe actuala scenă politică, constă în ancorarea în modelul tradiţional vest-european bazat pe principiul democratic conform căruia organele politice guvernează în baza normelor stabilite prin lege. Organele puterii centrale (Parlament) sau locale (regiuni şi municipalităţi) sunt constituite pe baza alegerilor libere, directe şi secrete.

Pe plan extern: Norvegia este un membru fondator, activ, al NATO. Norvegia completează flancul nordic al NATO, fiind o componentă importantă în apărarea Alianţei.

De asemenea, Norvegia face parte din Spaţiul Economic European (SEE) şi este parte la Acordul European de Liber Schimb (AELS).

Norvegia este membru în Consiliul Ministerial Nordic, Consiliul Artic, Consiliul Barents, Consiliul Statelor de la Marea Baltică, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.

Serviciul diplomatic extern: 104 misiuni diplomatice (ambasade, delegații permanente, consulate generale)




Ambasada Romaniei - Oslo
septembrie 2017

Anunț 24.01.2019

22.01.2019

Vă facem cunoscut că Secția Consulară a Ambasadei României la Oslo va fi închisă în data de 24 ianuarie 2019, zi…

Seminar privind finanțările nerambursabile oferite diasporei române de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

22.01.2019

Sâmbătă, 19 ianuarie 2019, doamna Lilla Boglarka Debelka, secretar de stat în cadrul…

MAE pune la dispoziția cetățenilor români « Ghidul de călătorie pentru Sărbătorile de iarnă 2018 »

20.12.2018

Pen Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor români care se deplasează în străinătate în următoarea perioadă,…

Burse oferite cetățenilor străini de statul român pentru anul universitar 2019-2020

19.12.2018

Ambasada României la Oslo informează că, la 15 decembrie 2018, Ministerul român al Afacerilor Externe (MAE) a lansat…